Cotidiene

Exclusivism condamnabil fata de eroi. Suparat pe Stefan cel Mare

    La rubrica "Note Proaste", sub titlul "Megaloman", jurnalul "Libertatea" din 21 ianuarie 2003 isi exprima supararea ca dupa amplasarea bîncutelor tricolore in Cluj, primarul Gheorghe Funar pune la cale o noua isprava "sinistra": ridicarea unei statui a lui Stefan cel Mare, cu ocazia implinirii a 500 de ani de la moartea voievodului.
    Deci necazurile autorului acestui articol (caruia nu-i retinem numele) sunt doua: tricolorul si voievodul. Sa le analizam pe rand: culori nationale, steme, blazoane, etc, are orice popor pe drapelul national. Asa a fost dintotdeuna, in orice regiune, land, district, canton, provincie, regat, etc. Ca aceste insemne erau arborate cu mare cinste pe ziduri de cetati castele, hanuri, conace,in zile de sarbatoare si nu numai, ori erau purtate in lupte pentru a-i insufleti pe ostasi, era firesc si nu deranja pe nimeni. Asa a fost si in tarile romane; voievozi, boieri, osteni plecau in batalii nu doar cu flinte, sabii, arcuri, etc, ci si cu steagurile stramosilor, steaguri impodobite cu steme si cu chipuri de sfinti ocrotitori (sf. Gheorghe, sf. Mercurie, s.a.) ori brodate cu fir de aur si argint cu semnul Sfintei Cruci. Sub aceste drapele au biruit strabunii nostri pe turci, tatari, poloni, unguri, cu ele in miini au raposat si tot cu al lor priveghi erau prohoditi pe campul de lupta.
    Ei bine, de cand e lumea si pina acum nimeni nu a blamat aceste fapte, numindu-le "megalomanii". Nici voievozii, nici boierii, nici cronicarii sau istoricii, nimeni nu le-a dat vreo nota proasta. O dovedeste faptul ca nici astazi, drapelul (acum lipsit de crestinestile insemne) nu e uitat, fiind prezent la diferite ceremonii si comemorari. Atunci de ce atita suparare? iar daca bîncutele tricolore ii deranjeaza pe unii, ii sfatuim sa le ocoleasca. Daca culorile S.U.A. sunt astazi prezente pe toate meridianele, pe diferite obiecte si reclame, de ce ar trebui sa fim complexati de culorile noastre nationale? n-ar fi democratic si nici n-ar lasa indiferente mediile europene, atit de receptive si de ingrijorate de orice forma de sovinism, care iata se manifesta acum prin aversiune fata de culorile propriei patrii. Iar daca pe romani ii ingrozeste tricolorul (oare!), nu-l pot inlatura din viata publica fara invoirea minoritatilor etnice care s-ar putea simti discriminate de o asemenea hotarire.
    A doua atitudine xenofoba a jurnalistului,e fata de statuia lui Stefan cel Mare si Sfant, ce va fi amplasata in Cluj de amintitul primar. Orice om isi pretuieste stramosii; orice stat isi pretuieste eroii si personalitatile. Astfel, S.U.A. nu-l uita pe Washington, nici Germania pe Bismark, Anglia se mandreste cu Nelson, iar Franta cu Napoleon. Noi de ce nu ne-am mandri cu voievozii nostri, in cazul de fata cu sf. voievod Stefan al Moldovei? O atitudine diferita fata de tarile mentionate, tari cu o adinca traditie democratica, nu ar fi nimerita,ci dinpotriva ar fi lipsita de tact. Caci daca suntem reci fata de stramosii nostri, cum vom putea cinsti pe cei din alte popoare? Asa gindind, nu ne intriga firescul proiect prin care se cinsteste istoria pomenitului inaintas, ci-l socotim o manifestare fireasca in deplin acord cu respectarea valorilor europene. Fiecare popor european ofera Europei valorile sale. Noua romanilor ne sunt dragi toti aceia care au infruntat puhoaiele dusmane, potrivnice Crucii lui Hristos si neamului crestinesc. Voievozii si Sfintii adorminti intru dreapta credinta ortodoxa: Mircea cel Batrin, Vlad Tepes, Matei Basarab, Mihai Viteazul, C-tin Brancoveanu, Dragos Voda, Stefan cel Mare impreuna cu intreaga semintie a Musatinilor,sunt cele mai vii exemple de eroi care au aparat Europa si crestinatatea europeana de distrugerile popoarelor barbare ce au amenintat peste 1000 de ani batrana Europa. Cu acesti eroi si stramosi noi românii, "intram" in batrana Europa, pe care dibacia, credinta si vitejia lor au salvat-o adeseori de iminenta integrarii in Imperiul Otoman al semilunei; lor, deci le suntem recunoscatori pentru credinta ortodoxa pe care o mostenim, pentru limba pe care o vorbim si pentru patria in care locuim. Lor le inchinam imne de slava si crestineasca cinstire; prin ei ne integram Europei, tocmai pentru ca stim inalta pretuire pe care o are omul european pentru valorile nationale. Caci ce poate fi mai placut Europei decat voievodul crestin aparator al valorilor europene: crestinatatea, natiunea, patria.
    Din aceasta perspectiva, amplasarea la Cluj a statuii voievodului român este un act de fireasca solidaritate cu aspiratiile europene, act ce nu poate fi interpretat ca fiind tendentios si separatist. O alta atitudine decit cea prezentata, noi o numim exclusivism retrograd fata de valorile democratice europene, ba chiar incalcare a drepturilor omului in dorinta de a-si cinsti stramosii.

parintele procopie de la Iasi

Nihilismele artei - criza normalului in societatea contemporana.
O critica ortodoxa

    Nu sunt pictor si nici critic de arta, dar ocazional nu-mi refuz o incursiune prin "galerii". Coplesita de "frumusetile industriale", firea umana isi cauta diferite remedii, dandu-ti ghes sa mai schimbi decorul, iesind la plimbare. Plimbare panadita de unele riscuri, caci "frumusetile" intilnite in cale pot fi prelungiri ale "minunilor" dinainte, eventual mai stilizate, mai estompate, rotunjind artistic cutele prea ostentative, muchiile si asperitatile prea evidente ale civilizatiei. Asa se face ca dovezile incontestabile ale "culturii" contemporane te insotesc obsesiv orisiunde. Uimitoarea "estetica a uratului" si penibilului e cu noi, pe strada, in magazine, in tramvai, in cartier, in parc, la teatru, la cinema, la serviciu. Peste tot acelasi nihilism artistic, prezent in tot ce ne inconjoara: aplice de plastic, "icoane - ceas", mobila din furnir, bibelouri de plastic, cruciulite de plastic, iconite de plastic, postere cu pisicute, persane turcesti, etc - in case; iar prin targ "troite" cu leduri, biserci cu termopane si senzori, vehicole ornate cu postere si reclame, manele prin piete, monumente din fonta si tabla, etc,..."frumuseti" ale absurdului, marturii ale "omului mort".
    Cand, obosit de acest babilon "artistic", tanjind dupa o lume normala, poposesti intr-o galerie de arta, socotind ca te-ai izbavit de poluatele peisaje, crunta iti este dezamagirea: exponatele nu te iarta, ci iti prezinta simptomatic poezie cu miros de morga, intampinandu-i cautarile cu baudelair-ice detalii si cioranesti amanunte. Din orice piesa expusa purced catre privitor psihozele veacului: invalmaseli de cuburi, linii, cercuri, forme bizare, fulgerate de mediane metalice, cosmaruri psihedelice, viscoase aparitii ezoterice, paranormale straluciri si explozii, apocaliptice estompari ale straniului si grotescului, apologii ale nebuniei, hazardului, nimicului, vid de identitate, abstract eteric, neant nirvanic.
    Arta fara certitudini, in afara oricarui mesaj concret, precis, rational, in care tot ce e normal si frumos, tot ce e logic si firesc e hulit, lepadat si aruncat. Intr-o lume in care totul este cum nu este si cum nu trebuie sa fie, in care utopiile sunt prezentate drept realitati, in care bolile psihice sunt prezentate ca normalitati, iata ca nici arta nu se prezinta altfel. Cum n-ar fi asa, cind arta e vocea a ceea ce suntem noi, vestind semenilor normalul din noi? Dar mai avem noi oare o notiune precisa a normalului? Mai vrem noi sa fim normali? Mai putem noi fi normali? Intrebari la care pentru inceput raspundem tot printr-o intrebare: de ce nu am fi normali? Raspunsuri sunt multe, dar pentru ca vin din minte omeneasca nu pot fi depline.
    Motivatiile nedesavarsirilor noastre ar fi: educatia, predispozitiile, conjuncturile, saracia, bogatia, mediul, obisnuinta, zestrea genetica, predestinarea, etc, scuze mai mult inchipuite. Nu, nu acestea sunt izvoarele schizofreniei generale, ci lipsa Dumnezeului celui Viu - Iisus Hristos,din viata particulara a fiecaruia si din toate segmentele sociale contemporane. Fara Hristos, Cel atoateindumnezeitor, nimeni si nimic nu este si nici nu va fi normal: nici omul, nici gandurile lui, nici filosofiile lui, nici pasiunile lui, nici politicile lui, nici guvernele lui, nici pedagogiile lui, nici scolile lui, nici democratiile lui, nici artele lui, nici civilizatiile lui, nimic din ale omului si din tot de exista oriunde. Deci, toate intrebarile si preocuparile de pe Terra isi afla raspunsul unic in Hristos Cel Inviat, fara de care totul este mort, inclusiv vinovata arta pe care o comentam. Caci ce e arta fara Hristos? - un cadavru original pe care toti il admira, o democratica anarhie de idei, culori, sunete, forme, careia fiecare ii spune cum vrea, botezand-o romantism, realism, cubism, futurism, impresionism, expresionism, abstractionism, suprarealism, etc, sumedenie de deformari si faramitari. Aceste fractionari externe sunt urme "artistice" ale bolilor noastre sufletesti, ale sufletului orfan de Hristos.
    Dam glas acestor reflectii fiindca astazi nu afli chipul lui Hristos nicaieri in arta (exceptand arta bisericeasca). Nicaieri in arta nu se vorbeste de Hristos, nu intalnesti invataturile lui Hristos, nici o arta nu poarta sfintenia lui Hristos, deoarece nu slujeste lui Hristos. De aici si abundenta de curente si stiluri,cu multele lor variante: temelia tuturor artelor e omul nelinistit, chinuit, nestatornic, zbuciumat, bolnav, niciodata acelasi. Cind Hristos va fi cap si inima preocuparilor noastre, artele toate vor fi si ele dumnezeiesti si indumnezeitoare; cand Hristos va fi miezul societatii, masura a tuturor lucrurilor, tot ce inseamna cultura va fi sfintit si sfintitor. Atunci omul va fi izbavit de grotestile si inselatoarele dedublari culturale, care se vor arunca in haznaua istoriei.

parintele Procopie de la Iasi

Absenta lui Hristos in pictura d-lui Sabin Balasa,
Sincretisme artistice

    Sabin Balasa - un nume celebru in arta romaneasca, personalitate amplu mediatizata. Asa se explica de ce in luna august a anului 2002, aflindu-ma la Iasi, nu mi-am refuzat ocazia de a admira lucrarile domniei sale, expuse la "Sala pasilor pierduti" a Universitatii A.I. Cuza. Ajuns acolo ce sa vezi? Pichete de paznici ai artei, artistic mobilizati, pigmentau fioros zona, dandu-ti penibilul sentiment de presupus infractor. Driblind cu dibacie pe acesti rambo autohtoni ai trupelor de paza, iata-ma ajuns in sfarsit in cuibul frumusetii. Aici insa ... surprize, surprize,de cine credeti? - de Sabin Balasa, bineanteles.
    Intr-o inghesuiala de bazar: strigate, icnete, uimiri, comentarii, declaratii, interviuri, adevarata democratica harmalaie; erau oameni de toata mana: tineri, batrini, intelectuali, artisti, oficialitati locale si bineanteles reprezentanti ai Bisericii, toti sub supravegherea sincera si prietenoasa a reprezentantilor pacii in zona - simpaticii bodyguardzi. In fine, pentru a nu pune la grea incercare rabdarea cititorului, sa trecem la datele problemei: surprizele d-lui Balasa, concretizate in exponatele domniei sale. Da, caci tematica si cromatica pieselor expuse era atit de alambicata, incit naucit de straniile aratari inramate, ma intrebam de-i cosmar ori aievea, ceea ce dibuiam halucinant: cai, pasari, pesti,ape, mari, scoici, tarmuri, arbori, femei, astri si alte lighioane terestre si extraterestre, fragmentate, stirbite, subtiate, ingrosate, ciobite, lungite, turtite, latite, largite, chircite, patratite, rotunjite; in sfarsit un amalgam de vircolaci si dihanii artistic stilizate. In acest magic spectacol al dementei si hazardului, totul era grotesc si haotic si nimic normal: capete, maini , picioare, copite, aripi, nasuri, ochi, urechi, etc, aruncate pe pinza,bezmetic amestecate cu ierburi si ape, cu lumini si umbre, in nuante de iad si straluciri nucleare, descarnate, electrizate, contorsionate, crispate, adevarata antologie a delirului fara sfirsit. Aceasta nesfirsita gama de nuante "artistice", care in occidentul apostat, lipsit de norme crestin - ortodoxe, o indentificam in lumea consumatorilor de droguri; acestea erau candva un argument solid pentru stabilirea unui diagnostic medico-psihiatric. Acum insa, boala e numita "arta", pe care ar iscusi-o multi suferinzi internati in spitalele de neuro-psihiatrie.
    Dupa atitea observatii "rauvoitoare si tendentioase", se pune intrebarea: de ce pictura d-lui Balasa e asa si nu altfel? Ce are rau pictura domniei sale? Vom incerca sa raspundem printr-o logica si normala abordare a problemei. Raul care nu ne da pace e de mai multe "culori": piesele expozitiei nu au o identitate precisa, nu prezinta un mesaj clar si logic, inseland orice ordine si certitudine. Caci, intrebat fiind de autor ce intelegi din tablourile sale, poti oferi o mie de raspunsuri, la capatul carora maestrul sa-ti raspunda candid: "ai gresit, raspunsul e altul". Iata deci ca acest tip de arta relativizeaza orice logica, orice valoare, inlocuind-o cu supozitii dezechilibrante.
    Dar cheia problemei cred ca e alta: n-am intilnit chipul Lui Hristos in pictura d-lui Balasa. Tablourile lui sunt orfane de frumusetea lui Hristos, vaduvite de armonia si normalitatea valorilor crestine. Au duhul european al filosofiei lui Nietzsche, Freud si ceilalti nihilisti potrivnici logicii crestine, parintii "culturii" europene de azi. Asa tatici, asa cultura: schizofrenica cultura - avorton. Da, productia lui Sabin Balasa are duhul spaimelor cubiste a lui Picasso, duhul chinurilor expresioniste ale lui Kokoscha si Chagal, duhul ticnelilor futuriste ale lui Boccioni si nu in ultimul rand, duhul degeneratului suprarealism al isterico-maniacului Salvador Dali.
    Asadar, creatiei d-lui Balasa ii lipseste duhul lui Hristos, adica duhul ordinii si al echilibrului, duhul frumusetii si al linistii, duhul adevarului si al cuminteniei crestine, duhul vertical si transant al sufletului nebantuit de himere si obsesii cumplite. Caci, daca arta nu spune adevarul, zicand binelui bine si raului rau, frumosului frumos si uritului urit, descoperindu-ne pe Dumnezeu ori pe diavol prin infatisarile reale, atunci arta este doar un mijloc de perpetuare al fricii si nesigurantei, a minciunii si iluziei, promovare a intunericului, neantului, mortii, haosului si nimicului in tot si in toate.
    Dupa cum se vede, fara Hristos orice arta e un rinjet al mortii, o apologie a sinuciderii suprarealiste. Sugeram artistilor si mai ales maestrilor penelului, sa-si supuna constiinta unei "expertize" cerstine,intrebandu-se onest de cine sunt inspirati si cui slujesc productiile lor, lui Dumnezeu sau lui mamona, stiind ca "cine nu e cu Hristos e impotriva Lui"(Mt.12,30).

parintele Procopie de la Iasi

Dictatura organizatiilor autoproclamate agenti ai dreptatii.

Invitatie la autodemascare.

     Sub titlul "Protestele fata de razboiul din Irak iau amploare", ziarul"Evenimentul zilei" din 20ian.2003, celelalte cotidiene, cat si evenimentele succedate pina la sfarsitul lui februarie a.c.,ne aduc la cunostinta ca atat an lumea araba,cat si in Europa,au fost organizate ample manifestatii impotriva invaziei americane in Irak.
     Intre multele informatii,ne-a starnit interesul una mai interesanta:vizita in zona a inspectorului ONU- Hans Blix,a sefului agentiei internationale pentru energie atomica-Mohamed El Baradei si a unor delegati ai Casei Albe pentru depistarea armelor nucleare de pe teritoriul Irakului.Termeni precum:inspectii globale,cooperare activa,a umili,a insulta,maniera cat mai corect posibila,a produce dovada nevinovatiei,necesitatea furnizarii de informatii,efortul de a aduce dovezi,fac parte din vocabularul celor doi diplomati.Cu acesti termeni ne vom confrunta,cu ale lor implicatii si consecinte,din punct de vedere moral si politic.
      In urma inventarierilor facute,inspectorul ONU anunta necesitatea unor inspectii "globale" si a "cooperarii active" din partea Irakului.Cum se vor face respectivele inspectii,pe ce criterii,cand si de cine,nu ni se spune.Vor fi ele drepte,impartiale? Cine si cum ne dovedeste? Este asigurata transparenta totala a rezultatelor inspectiei, cat si reala informare a opiniei publice? Stim noi ce se intimpla in culisele ONU?
       Faptul ca aceste inspectii trebuie sa fie "globale" iarasi e un mister.De ce globale? Cum se prezinta o inspectie globala? De unde incepe si unde se termina globalismul unei inspectii si carei etici moral juridice se raporteaza? In spatele acestor termeni noi-credem -se ascund sensuri tainice pe care nu le pricepem. Zabovind asupra lor, vom simti cum ne rostogolim,absorbiti in "gauri negre" tainice si obscure. Da,expresii care vorbesc fara sa descrie. Sa continuam dar; acelasi reprezentant ONU, cheama Irakul la "cooperare activa":dar inamicii nu pot coopera,caci aceasta inseamna prietenie,afinitati si interese comune;iar cooperarea e conditionata de libertatea de alegere,presupunand egalitatea de sanse a ambelor parti,ceea ce in cazul de fata nu se verifica.
       Iata deci cum "stapanul" propune(ordona) "robului" colaborare dupa principii de el stabilite.In continuare, diplomatul precizeaza ca "expertii in dezarmare" nu sunt in Irak pentru a umili sau pentru a insulta, ci pentru a inspecta "intro maniera cat mai corect posibila". Intentii bine camuflate,indaratul acestor declaratii.Chiar ai putea crede ca inspectiile sunt doar un pretext pentru a schimba politeturi si amabilitati intre doua perchezitii.N-avem voie sa nu-i credem,cand declaratia e facuta de o voce a "expertilor in dezarmare".De unde isi au originea acesti "experti"? Termenul e putin ambigu si contradictoriu: de experti in inarmare am mai auzit si suna firesc,dar invers parca nu e logic si zgarie auzul.Cu ce se ocupa acesti experti ni se sugereaza, dar nu ni se explica. Care e treaba lor concreta, de unde si pana unde se misca,nu trebuie sa stim.Daca ar trebui, ni s-ar spune.
      Noi credem ca rolul acestor experti e sa impiedice pregatirile de lupta ale oricarei natiuni care are gust de independenta. Aceasta slujba degradanta revine unei armate universale (N.A.T.O.), alcatuita din mercenari ai statelor-rechin, armata ce incorporeaza si un segment functionaresc. Acesti "ganditori-sageata" nasc legi prin care interzic celui atacat sa se apere. Ei merg in zona cu scopul de a-si convinge victimele sa nu se apere. Victimele vor fi crezute ca sunt cuminti abia dupa inspectia-perchezitie.
    Conform acestor constatari, estimam ca in viitor conceptul de autoaparare va fi nu doar exclus din vocabular, ci va fi socotit drept infractiune, delict si va fi sanctionata ca atare.
    Dar sa revenim la "expertii in dezarmare", care nu sunt in Irak pentru "a umili sau a insulta", ceea ce si noi intelegem. Totusi e imposibil sa inspectezi fara sa umilesti. Prin perchezitia lor, inspectorii O.N.U. incalca suveranitatea unui stat, ceea ce nu este ingaduit nimanui sa ignore. Organismele internationaliste totusi o fac. Beneficiind de puteri nelimitate asupra popoarelor, erijindu-se in agenti ai dreptatii, ei savirsesc nedreptati si abuzuri. Aceste manevre "de pace", incalcind principiile democratice ale drepturilor omului, nu fac decit sa umileasca si sa insulte libertatea unei natiuni, tocmai prin "maniera cit mai corect posibila"."Maniera corecta", termen opac, irelevant. Cum arata concret o "maniera corecta" nimeni nu ne explica. Caror principii morale si carei legislatii raportam aceasta expresie ca sa-i stabilim corectitudinea? Daca principiile morale stau la baza "manierei" nu le stim (caci nici nu trebuie sa le stim), cum vom stabili ca ceea ce spun si fac expertii e corect?
    Deci iata-ne luminati, ca si anticul Socrate, de constatarea ca stim ca nu stim nimic. Si, ca luminata noastra nestiinta sa fie ampla si prolifica, aflam ca seful agentiei internationale pentru energie atomica - Mohamed el Baradei, a cerut irakienilor sa furnizeze "informatii, documente si cit mai multe dovezi" ca irakul nu mai detine armament interzis. Balet de cuvinte, acrobatii de sensuri, piruiete anormal dirijate. Subtile reforme de logica in limbajul juridic international.
    Noi stin ca nevinovatia rezulta firesc din lipsa probelor de vinovatie. Orice om e nevinovat nu prin ceea ce dovedeste, ci prin ceea ce nu a savirsit. Mai nou, prin procedura aplicata de organismele internationale, nevinovatia trebuie dovedita, acuzarea rezervindu-si dreptul de a nu se lasa convinsa de ceea ce nu i se poate dovedi. Asa stand lucrurile, incet si sigur dispare prezumtia de nevinovatie, ceea ce presupune ca soarta Irakului E DOAR UN PRELUDIU AL VIITOAREI DICTATURI UNIVERSALE CE VA DOMNI PESTE POPOARE.
    De-a lungul istoriei, un stat isi apara integritatea nationala prin "secretele de stat" ce insumau inarmare, strategie, tehnica militara, etc, aspecte vitale pentru sortii razboiului. Astazi, conform tratatelor de pace, esti obligata sa-ti tradezi secretele tarii, furnizind mercenarilor N.A.T.O., etc, exact ceea ce stramosii nu ar fi furnizat: informatii, documente, si alte secrete. Adevarata invitatie la autodemascare, termen consacrat in perioada terorii comuniste din estul Europei si Asia comunista. Mai concret: "ada tu ceea ce eu ar trebui sa caut, dar n-am chef, si nu vei muri". Sunt sfidate cu aceasta logica orice norme si posibilitati firesti de autoaparare si dreptul la libera existenta al unei tari.
    Obiectivul acestor analize nu este Islamul sau Irakul terorist, ci "infractiunile" politico-militare legalizate de cei puternici. Irakul e doar un exemplu, ilustrind limpede cum esti obligat prin constringeri "legal-internationalizate"... de a solicita dreptul la sinucidere.
    ASTAZI - FUNDAMENTALISTII MUSULMANI, MAINE - ORTODOCSII "EXTREMISTI". Totusi, ni se acorda inca o sansa: noi sa dovedim lumii a noastra nevinovatie: adica nici ortodocsi, nici români.

parintele Procopie de la Iasi

Sarbatoarea satanei pentru fiicele diavolului -

bucurii degenerate pentru suflete moarte

    Ziarul Libertatea din 21 ianuarie 2003, ne anunta ca in perioada 1-8 martie a.c. vor sosi in România ortodoxa, fii satanei: "Chippendales" - maestrii curviei, onanisti de prestigiu international.
    Cum sa interpretam acest act de "cultura" contemporana?: ofranda adusa lui Dumnezeu pentru a ne binecuvanta noul an, din partea unui neam innebunit de "dulcetile" Sodomei si Gomorei!?, recunostinta nationala inchinata lui Hristos, pentru ca inca ne mai rabda, ferindu-ne cu milostivirea Lui de incercarile Serbiei!?, prinos de multumire adusa Rastignitului pentru faptul ca inca traim!?; nimic din toate acestea nu se potriveste "evenimentului". Noi o sa-l numim, cum e si firesc, "sarbatoarea satanei". Caci, intr-adevar, patronul si organizatorul orgiei masculine cu public feminin este chiar tatal intunericului. Brutele dezbracate sunt doar nada patimilor ce colcaie in momâile hamesite.
    Jurmalul citat prezinta reintoarcerea la noi a acestor clone umanoide ca pe o performanta cosmica, numind-o extaziat "bucuria româncelor". Socotim aceasta nechibzuita infamie, drept hula fara margini la adresa bunicelor, mamelor, sotiilor si fiicelor neamului nostru românesc. Cei ce rostesc astfel de blasfemii nu cunosc nici vietuirea traditionala a femeii românce, nici deosebirea dintre omul increstinat prin botez ortodox si nebotezatul care se lauda cu trupul si cu cele ale trupului. Bucuria femeii românce de odinioara, era bucuria curata, nepatimasa, a vietii cumpanite intre grijile sufletului si grijile vietii materiale. De-a lungul istoriei, cu simpliatea si rabdarea lor, mamele si bunicile au tinut vie in satul si familia traditionala ortodoxa, dreapta credinta a Bisericii, punandu-si sufletul pentru nevoile casei atunci cand barbatii erau la tarina sau la oaste. Nu, femeia românca nu s-a reconfortat vizionand spectacole de teatru si telenovele, participind la conferinte, demonstratii, colocvii si simpozioane, ori poate militand pentru emancipare de tip occidental. Emanciparea reala e femeii este Biserica, bucuria ei este Hristos, filosofia ei este dreapta credinta ortodoxa pazita cu sfintenie, dragostea ei este viata intr-o familie normala si sanatoasa.
    Daca astazi, parte din femeile acestui pamant românesc prefera bolnavele "delicii" erotice la vedere si oficializate, ei bine, aceste creaturi cu gusturi morbide nu sunt reprezentative pentru neamul românesc, ci sunt cazaturi, pleava si fiice(papusi) ale satanei. Caci român, numim noi pe cel ce respecta si se straduieste sa implineasca poruncile lui Hristos, lasate Bisericii, iar nu pe cel ce nascut dupa trup român traieste ca un pagan. Ma intreb: care-i starea barbatilor care stiu ca sotiile lor "le-au dat pauza", pentru ca sunt ocupate cu "vizionarile"? Cum isi justifica "plimbarea vinovata" cea care se intoarce in familie dupa asemenea escapada? Mai este ea mama cu suflet curat? Isi mai priveste cu adevarate simtaminte de mama, copiii in ochi? Va avea ea linistea sufleteasca de odinioara, ca atunci cand era curata sufleteste? Mai pastreaza aceasta femeie feciorelnicia sufletului si a firii, care o face sa fie auzita de Dumnezeu cand striga in necazuri? Intrebari pe care, de si le-ar pune sotii, ar dobandi mult discernamant si responsabilitate, inainte de a consimti la pacat. S-ar evita astfel, viitoare conflicte si eventuale divorturi. Iar copii s-ar bucura de impreuna-vietuire cu ambii parinti.
    Vinovati de apoaritia in zona a maimutoilor erotici, sunt cei care patroneaza aceasta desfranare publica, oameni pe care ii intrebam: CUI SLUJESC ACESTE PROGRAME? Eleveaza aceste mizerii pe român? In ce fel salveaza ele poporul din criza actuala? Ce legatura au ele cu firea si trecutul poporului nostru? Fortifica moral pe români pentru lupta cu viata? Sunt aceste manifestari placute lui Dumnezeu? Sfintii, batranii si marile personalitati ale neamului au practicat astfel de orgii?!?. Nu pentru aceste scabroase hidosenii au lupat stramosii nostri la Posada si Rovine, nu pentru zbantuieli porcoase au cazut viteji la Giurgiu si Vidin, nu pentru sodomiti balosi si-au dat viata la Baia, Podu-Inalt sau la Calugareni vitejii barbati români. Jertfele stramosilor ne acuza, ei ne vor judeca in ziua cea mare. Ei, care au adormit pentru Hristos si neamul românesc, pentru ca neamul acesta sa nu se innece in pofte si robie, ci sa poarte drept si demn crucea suferintei, cu credinta si osteneala pina la ceasul din urma. Noi românii, nu suntem un popor degenerat, de drogati, atei sau pagani. Noi românii suntem crestini de 2000 de ani si avem ca temelie a vietii noastre Sfanta Evanghelie a lui Hristos, evident contradictorie cu demonica manifestare sus-mentionata.

Nu avem dreptul sa calcam in picioare jertfele stramosilor nostri, de dragul viciilor noastre. La ironia cinica a jurnalistului(o evidenta instigare la decadere morala), cum ca venirea trogloditilor degenerati va avea loc pe 1 - 8 martie a.c., interval dedicat cadourilor pentru ziua femeii("frumos" cadou), adaugam si noi: pentru deosebitele merite ale sponsorilor, organizatorilor, protagonistilor si ale secaturilor spectatoare, ce cadou ar fi oferit Stefan cel Mare, taietorul de tradatori?; dar Vlad Tepes, jurnalistului ironic? parintele Procopie de la Iasi