Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page
Search the Web

 Am meditat mai adînc gîndindu-ma la vremurile noastre, daca nu cumva procesul se prelungeste, daca nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scapat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie ‘89, intrînd într-o alta era. Iata însa ca avem o alta perspectiva: daca ne-am confruntat cu Rasaritul bolsevic, de data aceasta ne îndreptam cu fata catre Occidentul european (care se autodefineste drept “Europa” însasi si care ne invita sa intram în ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodata europeni).
 In privinta aceasta, daca trebuie sa fac o paranteza si vreau sa o fac, doresc sa afirm ca noi am fost întotdeauna europeni si ca nu poate fi vorba de o “intrare” a noastra în Europa, ci de regasirea noastra în Europa, sau mai precis de regasirea Europei în noi.
 Ne e greu sa fim tratati ca niste primitivi, cu toata saracia noastra, uitînduse ca daca suntem astazi saraci si înapoiati datorita comunismului, este si prin faptul ca Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred ca Apusul nu are dreptul sa ne umileasca, asa cum a încercat si încearca; fara sa fac politica, trebuie sa subliniez atitudinea tot mai demna a tarii noastre în acest context european.
 Nu asteptam spiritualitate din Occident, pentru ca nu o are. Uneori suntem tratati ca niste “balcanici”, uitîndu-se ca suntem la nordul Dunarii si, ca, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si daca am face? Alexandru Paleologul spune ca, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici ce este rusinos în asta? Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici. Iar eu as adauga: toata doctrina teologica a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar daca este vorba de civilizatie, ar trebui sa ne amintim ca, în jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau bai de marmura, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de paduchi si rîie.
 Asadar daca este vorba de o Europa, si anume de adevarata Europa, noi am avut întodeauna viziunea si trairea ei. Europa este sinteza gîndirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europa  pe care o recunoastem, dar si singura Europa care ni se refuza. Ni se propune în schimb, o Europa construita eminamente pe economie si politica; nici cea mai mica adiere de cultura, ca de religie nu mai vorbim. Daca aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!
 Mai degraba o invitam sa se îndrepte ea ca tre noi, pentru ca sa se redescopere pe ea însasi; noi nu avem de cersit ci de oferit.
 Ce ni se propune? Economicul-pîinea. Prin pîine ni se cere libertatea. De aici, pretentiile aberante care ni se pun în fata, a fi acceptati în aceasta europa: homosexualitatea, viciu, avortul, desfrîul, sexualitatea, pornografia, adica tot ceea ce poate fi mai rau în viata unei societati, niste rele pe care noi ca popor în frunte cu biserica si din fericire în frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toata fermitatea, pentru ca nu vrem ca, cu pretul “intrarii” noastre în Europa sa ne pierdem propria identitate nationala.
 Asadar: economie, pîine, robire. In al doilea rînd: “miracolul”. Nici pomeneala de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, asa cum încerca cel putin, marele inchizitor. Nu, “ci miracolul” zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care fascinati va trebui sa-l acceptam în locul minunilor lui Dumnezeu.
 Si în al treilea rînd, tot prin economic: puterea si prinputere,autoritatea.
Nu mai este aceea a comunismului, ci asa-ziselor “Mari puteri”, cele îndrituite sa hotarasca pentru popoarele mici.

“Toleranta” mea trebuie sa înceteze atunci cînd ceilalti abuzeaza de ea

 Iubiti ascultatori, verbul “a corupe”, în acceptia termenului grecesc, înseamna a altera nu numai prin descompunere ci si prin amestec. Toate aceste forme de sincretism religios care ni se propun, începînd cu New Age  si terminînd cu tot felul de combinatii între diferite secte neo-protestante care alcatuiesc federatii “evanghelice” si “evanghelizatoare”, si care cauta sa ne ameteasca prin aceste oferte foarte comode, seducatoare, deseori toate acestea sunt forme si manifestari ale coruptiei spirituale.
 E bine sa stiti ca, pe masura ceea ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun, în mod repetat si staruitor, “toleranta”, e bine sa stiti ca toleranta trebuie sa functioneze pîna în clipa cînd începe abuzul ! Din momentul în care celalalt abuzeaza de toleranta mea, aceasta înceteaza si trebuie sa înceteze.
 De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist.
 La urma urmei, daca e vorba de “fundamentalism”, primul fundamentalist a fost însusi Iisus Hristos: “Inapoia Mea, satano!”