Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page
Search the Web

 

O minune a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria  (care s-a petrecut in sfantul munte Athos,la manastirea Zografu,in anul 1274)	Pe la anul 1274,putin inainte de a se face rusinosul sinod de la Florenta, orasul Constantinopole (capitala imperiului bizantin) era in pericol sa cada in mainile turcilor.Imparatul grec Mihail Paleologul era in mare nedumerire,neputand sa tina piept turcilor, s-a dus la Roma sa ceara ajutorul Papei, care in vremea aceea avea mare putere.Papa i-a fagaduit ca ii va da ajutor,daca se va supune lui cu toata Biserica Ortodoxa.Imparatul,vazindu-se in pericol din partea turcilor a fagaduit ca se va supune.          Atunci s-a pornit mare groaza pentru Biserica Ortodoxa de Rasarit, caci latinii(catolicii) sileau pe ortodocsi la inselaciunea lor, nu prin puterea cuvintelor Sfintei Evanghelii,ci cu ascutisul sabiei si a tot felul de chinuri si necazuri.Mii de suflete cadeau sub sabia lor, pentru curata credinta ortodoxa de Rasarit.          Dar pentru ca Sfantul Munte intotdeauna a fost-si este- in pericole sprijin si aparator Ortodoxiei, de aceea si latinii s-au silit sa strice temeliile acestui sprijin al Ortrodoxiei. Si cu mare graba s-au dus in Sfantul Munte, silind monahii sa se supuna Papei de la Roma prin cuvinte cu momeli, cu bani, cu fagaduinte inselandu-i, cu amenintari,cu tiranie si sila, si cu moarte muceniceasca. Unii de frica chinurilor si a mortii, cu tiranie primind bani, cu sila s-au lepadat de Ortodoxia Parintilor lor si a noastra.Iar cei mai multi dintre dansii au pecetluit cu insasi sangele lor marturisirea. Si prin statornicia lor au mustrat pe Papa-furul de cele sfinte-acesta numindu-se pe sine cap al Bisericii si loctiitorul lui Hristos pe pamant.          Dar, din nefericire, vrednicele de plans manastiri Marea Lavra si Xiropotamu, au cazut atunci si s-au abatut de la invataturile Sfintilor Parinti ai nostri,si au primit pe apuseni de frica, cu cinste si supunere de rob. Se faceau acestea dupa porunca imparatului pe voia latinilor,ca sa aplece pe monahii din Sfantul Munte la dogmele cele spurcate ale Romei.          Insa Dumnezeu, ca sa se intareasca si ceilalti in credinta crestin-ortodoxa, a pedepsit manastirea Xiropotamu chiar in vremea cand acei nenorociti monahi impreuna cu latinii savarseau spurcata lor "liturghie", dupa (conform cu) adaugirea reformei latinesti; zidurile si turnurile manastirii Xiropotamu s-au prabusit din temelie.Si in cadere au omorat multi din latini si din calugarii apostati(care s-au lepadat de credinta).Cei care au venit din Italia nicidecum nu au vrut sa dea atentie acestei pedepse ceresti, si ca niste turbati s-au dus prin tot Sfantul Munte.        In apropiere de manastirea Zografu se nevoia un monah singur la liniste, care avea un obicei sfant, ca sa citeasca Acatistul Maicii Domnului de mai multe ori in fiecare zi, cantand in fata sfintei icoane a Maicii Domnului.In una din zile cand pe buzele acestui sfant-batran rasuna neancetat felicitarea arhanghelului Gavriil facuta Preasfintei Fecioare Maria,"Bucura-te...", deodata aude batranul din sf. icoana cuvantul urmator: "Bucura-te si tu batranul lui Dumnezeu!"... batranul s-a speriat..."Nu te teme(l-a linistit din icoana glasul Maicii Domnului), ci du-te repede in manastire si vesteste fratilor si egumenului, ca dusmanii mei si ai Fiului meu s-au apropiat. Si care e slab cu duhul si nu poate rabda, sa se ascunda pina trece ispita; iar cei care doresc moarte muceniceasca sa ramana in manastire.Dar, du-te repede!".        Ascultand batranul porunca si voia Prea Curatei Stapanei noastre si parasind chilia, a alergat cat a putut mai repede la manastire, ca sa aiba fratii vreme si chip ca sa se incurajeze si sa se gandeasca bine fiecare din ei pentru pericolul de fata.Dar numai ce a ajuns batranul in poarta manastirii,iata ca se vede sfanta icoana pe care o avea in chilie, ca statea pe poarta manastirii. Si, cu multa umilinta si evlavie inchinandu-se inaintea icoanei, o ia, si inaintea egumenului spune cele graite de Maica Domnului. Iar fratii, vazand pericolul care nu era departe,  foarte s-au inspaimantat, si cei mai slabi dintre dansii s-au ascuns prin munti si prin pesteri. Dar 26 de monahi impreuna cu egumenul au ramas in manastire si s-au urcat in Turn(pirg), asteptand pe dusmanii ortodoxiei si cununile muceniciei.         Putin dupa ce au ajuns latinii, la inceput, cu toata puterea retorica a apusului ii indemnau pe monahi sa deschida portile manastirii si sa recunoasca pe Papa drept cap al Bisericii, fagaduindu-le ca ii va ierta si ca le va da si mai mult aur. Dar monahii, de sus de pe turn, ii intrebau pe latini:"Cine v-a spus voua ca Papa vostru e capul Bisericii? De unde-i aceasta ivatatura a voastra? Ca noi stim si credem ca Hristos e Capul Bisericii. Noi mai degraba ne hotaram sa murim, decat sa primim sa se spurce acest loc sfant de sila si tirania voastra. Sa fugiti de aici! Nu deschidem portile manastirii!"                                                              Iar latinii au strigat cu manie:"Vreti sa muriti?", si indata au adunat multime de lemne si crengi uscate imprejurul turnului si le-au dat foc. Flacarile focului s-au inaltat cat turnul, ducandu-le vantul inauntru, dar monahii nicidecum nu s-au retras de le duhovniceasca lor indrazneala, slavind si binecuvantand pe Domnul, si rugandu-se pentru dusmanii lor, si-au dat in mainile Lui sufletele lor curate in a-10 a zi a lunii Octombrie,anul 1274.          In codicele manastirii se afla scrise si numele acestor purtatori de biruinta, cuviosi Mucenici         Sfanta Icoana care a poruncit batranului sa spuna in manastire de acest pericol a fost in turn impreuna cu monahii Mucenici; dupa aceea au gasit-o nestricata sub daramaturile pricinuite de foc.          De atunci si pina azi, zi si noapte, arde candela nestinsa dinaintea acestei Sfinte Icoane care se numeste "Inainte Vestitoarea", unde monahii citesc in fiecare zi Acatistul Maicii Domnului. (tradusa din greceste de monahul Ioanichie Paraiala-ucenicul Sf. Ioan Iacob Romanul de la Neamt, de pe o carte tiparita in anul 1861,Anotera Epischiasis Epituatos)
Sf. Nicodim Aghioritul in  Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt	„Zice încã si Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare. ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza.” Ci si sfântul Leon în epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic nu da sfintenie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste"   “Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar. Asadar, se vadesc a fi eretici sau nedrepti.”
Text din memoriul din  anul 1757 al credinciosilor ortodocsi	„A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atâta ne-au pradat, venind cu catane pe capul nostru, cât nu stim cu ce o sa platim portia împaratului”.
Declaratiile vremii despre  misiunea ieromonahului  Visarion Sarai in Ardeal	„La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i îngroapa fara prohod si fara mângâieri duhovnicesti, copii si-i boteaza prin femei batrâne si se întâmpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta.”
Din faptele Cuviosului Paisie  de la Neamt	„Iara prea cuviosul asupra  tuturor celor ce venea de supt stapânirea papii, savârsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o împiedicare sau îndoire, ca pre o prea de nevoie, la mântuirea omului” , iar despre uniati: „Ca pentru alte rataciri si erezii râmlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele râmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mântuire". “Unia este o aschie desprinsa de la Sfinta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica rimleneasca. Unia este înselaciunea diavolului, ce-i vineaza pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita înainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vindut Credinta Pravoslavnica … Unia este ca si rimlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rimleni, cind toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat în picioare si pe cele rimlenesti le-au adoptat, zicind cu nerusinare, precum ca Duhul Sfint purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic … aceluia i se închina si, în loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii îl au.” “Un asemenea juramint, adica anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pina la sfirsitul lumii va ramine tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.”           “Episcopul, sau prezbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.” (Canonul 45 al Sfintilor Apostoli
Sfintul Ioan Iacob  de la Neamt (+1960)	“Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaima aceste sfinte canoane, numindu-le «bariere ruginite». Canoanele insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si zic: «Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.»    Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi”
Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407)	“Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, când, dintr-o râvna nechibzuita, neluând în seama hotarârile noastre si dând mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept învatatori care merita o încredere mai mare decât Parintii nostri.”            “Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea o vatama pe toata.”            “Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.”            “Cel care doreste mântuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cautaca în corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa-si asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si îmblânzeasca îndaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna în toate maicii sale – Biserica.”
Sfântul Chiril al  Alexandriei (+444)	“Daca cineva schimba ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire împotriva lui Dumnezeu.”
Sfântul Preacuviosul Parintele  Isidor Pelusiotul	“Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfânt, ceea ce sunt necredinciosi, ori se cred mai întelepti decât Sfântul Duh, si asta înseamna ca sunt smintiti”
Sfântul Preacuviosul  Parintele Teodor Studitul	“Avem porunca de la însusi Apostolul (Pavel) ca, atunci când cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decât am primit si decât este prescris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acesta urmeaza a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfintit.”           “Sf. Ioan Gura de Aur a spus-o deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.”
Sf. Cuv. Teodosie de la Pecerska	“Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strâmba si de toate discutiile lor, caci si pamântul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste în Credinta Ortodoxa îsi va mântui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decât curata si sfânta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva îti spune: «Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu», atunci, fiule, raspunde-i asa: «Fatarnicule! Cum pot fi amândoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.»” (Efeseni 4,5)         Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te înfrati cu ei, ci fugi de ei si întareste-te în credinta ta prin fapte bune! … Fiule, chiar daca va trebui sa mori pentru credinta ta sfânta, du-te cu îndrazneala la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc întru Hristos.”
Pr. Dumitru Staniloae	Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor. {i unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma intrebau: “De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat in inchisoare. Eu am fost in inchisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat in diferite intreprinderi in care faceau pe turnatorii.